|
În data de 30 noiembrie 2018, un grup de botoşăneni, eterogen de ca profesii dar omogen în cuget şi-n simţiri, s-a deplasat către kilometru zero al „Naţiunii Române", pentru a participa pe data de 1 decembrie la sărbătorirea „Centenarului Marii Uniri". La iniţiativa domnului prof. dr. Adăscăliţei Vasile, preşedintele Asociaţiei „Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi ai Ţinutului Herţa”, susţinut necondiţionat de către membrii ascociaţiei, români adevăraţi din zona Dorohoiului, Bucovinei şi Ţinutului Herţa din Ucraina, au reuşit, nu uşor, să dea viaţă acestui proiect. Ei au fost catalizatorul care au cooptat în proiectul lor membrii din asociaţiile Cultul Eroilor şi Vatra Românescă filialele din Botoşani şi alţi doritori printre care m-am numărat şi eu. Grupul format din 100 de oameni un profesor universitar, profesori, ofiţeri şi subofiţeri activi şi rezervişti, ingineri, au făcut deplasarea cu două autocare către Cetatea din Alba Iulia.
La Piatra Fântânele din Pasul Tihuţa am făcut un popas pentru reîmprospătare pe platoul din dreptul Pensiunii Agroturistice Cota 1201. Acolo băieţii nu au mai răbdat şi pe muzică populară ne-am încins la horă. Patronul de la acea pensiune când ne-a văzut îmbrăcaţi în haine tradiţionale, steaguri ecusoane personalizate şi multă voioşie şi-a dat seama imediat de destinaţie. A venit la noi şi ne-a cinstit pe toţi cei 100 manifestându-şi astfel bucuria pe care a împărtăţit-o cu noi. Seara ne-am cazat în Sibiu de unde ne-am deplasat ulterior cu toţii la Târgul de Crăciun. A doua zi la 6 dimineaţa ne-am deplasat către locul de formare a Marşului Unirii din faţa Gării din Alba Iulia.
Dacă la 1 decembrie 1918 nici un grup din judeţul Botoşani nu a luat parte la cel mai important eveniment din istoria Naţiunii Române, am vrut să corectăm acest neajuns, care nu ne face cinste. Practic acest demers al nostru a fost un mesaj clar prin care am arătat că nu suntem numai cu gândul şi sufletul alături de ţară ci şi cu fapta.
Pentru mine încărcătura a fost substanţial mai mare decât atunci când m-am hotărât să particip la acest eveniment. Această încărcătura a fost la finalul cuvântării domnului director Dohotariu Dumitru-Viorel de la activitatea din data de 29 noiembrie 2018 legată de Centenarul Marii Uniri sărbătorit la Şendriceni. Atunci, în faţa elevilor participanţi de la Liceul Tehnologic „Alexandru Vlahuţă” Şendriceni, a precizat că a doua zi urmează să fac deplasarea la Alba Iulia. Din liniştea care domnea la acel discurs a izbucnit un ropot de apaluze însoţite de urale, pe care şi acum le aud ecoul. Sincer, nu mă aşteptam la gestul lor. Pur şi simplu m-au debusolat, printre ei erau elevi care nu mai cred în nimic din ce le oferă societatea. Şi totuşi … După şocul pe care l-am simţit mi-a venit în minte cuvintele mobilizatoare ale lui Avram Iancu când în 1848, s-a aşezat în fruntea moţilor săi în Munţii Apuseni şi a pornit spre Blaj. Avram Iancu a ţinut atunci cel mai scurt discurs din câte au existat vreodată. A ieşit în tinda casei, şi-a scutura şuba de pe umeri şi a spus: „No, hai!” Ştiau toţi ce vor, ştiau toţi care e primejdia de care aveau să se apere.
Şi dacă tot veni vorba de cuvinte mobilizatoare şi de contribuţia botoşenenilor la Marea Unire nu îmi vine altceva în minte decât discursul mobilizator din data de 14 decembrie 1916 a lui Nicolae Iorga, care era deja o somitate le cei 45 de ani ai săi, în faţa Parlamentului reunit ad-hoc în sala mare a teatrului Naţional din Iaşi. Contextul în linii mari la acel moment era că România se reducea teritorial doar la Moldova. Guvernul provizoriu fusese mutat la Iaşi. În judeţele Moldovei pe lângă administraţie şi armată au sosit peste un milion şi jumătate de refugiaţi din zonele cucerite. Bolile, epidemiile de tifos, foametea, frigul, armata suferise mult în primele luni de campanie, lipseau alimentele, era degringoladă, armata germană ameninţa să rupă frontul şi să cucerească Moldova. România risca să dispară ca stat. Toate acestea învelite într-o deznădejde totală creiona tabloul unui dezastru total. Situaţia era disperată! Era nevoie de ceva providenţial. În acest context Nicolae Iorga prin discursul său a ridicat moralul tuturor românilor, a mobilizat o întreagă naţiune îngenunchiată, i-a determine să lupte pentru ei, pentru familiile lor pentru neatârnarea neamului. Practic acest discurs, spun istoricii, a schimbat soarta războiului.
Take Ionescu îl considera un adevărat „imn naţional”. Regele Ferdinand, prezent la şedinţă, i-a mulţumit mişcat oratorului. Iar primul ministru, I.I.C. Brătianu a ordonat ca discursul să fie tipărit şi afişat la toate primăriile şi răspândit în tranşee pentru a-l cunoaşte ostaşii. Iniţiativa lui Brătianu a avut efectul scontat. Întreaga Ţară a fost puternic emoţionată şi îmbărbătată de cuvintele Istoricului.
Extrase din discursul lui Nicolae Iorga:
„În trecutul nostru mulţi oameni au suferit. Dacă sântem ceva, noi sântem ceva numai prin suferinţa lor. Toate puterile noastre nu sunt altceva decât jertfa lor, strânsă laloltă şi prefăcută în energie.”
„În colţul acesta unde ne-am strâns, să păstrăm cu scumpătate sămânţa de credinţă şi vom vedea şi noi la rândul nostru dispărând negura stăpânirii străine şi vom putea zice ca Petru Rareş, fiul lui Ştefan, că vom fi iarăşi ce am fost şi încă mai mult decât atât”.
Atunci, în timpul războiului, el a intrat în conştiinţa românească sub numele de „Apostolul Neamului”.
Dacă e să facem o anologie cu un resort, acest discurs la 14 decembrie 1916 a fost declicul care l-a detensionat culminând cu 1 decembrie 2018.
Revenind la Ziua Naţională, la Centenarul Marii Uniri, pot spune că am avut şansa să călc pe urmele celor peste 100.000 de români veniţi la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918, la Marea Adunare Naţională. Atunci, mulţimile au intrat fie pe la Poarta I a Cetăţii, urmând traseul celorlate porţi, fie prin partea de vest a fortificaţiei, pe atunci „câmpul lui Horea”, în prezent zona din faţa Catedralei Încoronării.
Câteva repere din programul Zilei Naţionale la Alba Iulia de Ziua Naţională, sâmbătă, 1 Decembrie 2018:
Alba Iulia a devinit cel mai important centru de evenimente, pe 1 Decembrie, de Ziua Naţională, în Anul Centenar. Autorităţile au pregătit un program de manifestări ce include un ceremonial militar cu 1800 de oameni şi 180 de elemente de tehnică militară.
Au fost peste 150.000 de oameni la Alba Iulia, din toată ţara şi de peste hotare. Au fost oaspeţi de seamă, printre care preşedintele României domnul Klaus Werner Iohannis, reprezentanţi ai Guvernului, Principesa Margareta şi ceilalţi membri ai Familiei Regale, Patriarhul României şi Patriarhul Ierusalimului, Arhiepiscopul Irineu al Alba Iuliei, ierarhi, oficialităţi, cu toţii au venit pentru a sărbători Centenarul Marii Uniri.
Evenimentele din dimineaţa Zilei Naţionale a României au început cu rugăciune: a fost oficiată Sfânta Liturghie în Catedrala Reîntregirii, apoi o slujbă de Te Deum în faţa lăcaşului de cult.
Familia Regală a ajuns la Alba Iulia cu TRENUL Regal. Principesa Margareta şi ceilalţi membri ai Familiei Regale au fost primiţi cu pâine şi sare şi aplaudaţi de zeci de oameni
Mii de persoane au participat sâmbătă, 1 Decembrie 2018, la reconstituirea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Delegaţi din 14 judeţe transilvane au reconstituit momentul care a avut loc în urmă cu o sută de ani în Sala Marii Uniri din Alba Iulia.
Printre momentele solemne cu o încărcătură simbolică deosebită s-au numărat citirea „Cuvântării lui Vasile Goldiş”, a „Rezoluţiunii Adunării Naţionale” şi a „Declaraţiei de Unire”.
La 100 de ani de la Marea Unire, „Rezoluţiunea Adunării Naţionale” a fost din nou citită în faţa miilor de români, prezenţi la Sala Unirii. Momentul care a consfinţit unirea tuturor românilor, rostirea rezoluţiei de către Vasile Goldiş, a fost pus în scenă la Alba Iulia. Momentul a fost urmat de primirea soliilor din Cetăţile de Scaun.
Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 a fost votată în unanimitate de cei 1228 delegaţi (aleşi prin vot şi de drept) ai adunării. 100 de ani mai târziu, citirea aceluiaşi act a făcut ca inimile românilor veniţi la Alba Iulia să vibreze din nou.
După primirea soliilor din Cetăţile de Scaun, a urmat o ceremonie de dezvelire a două plăci comemorative, în memoria celor 1228 de delegaşi care au fost prezenţi la Alba Iulia de 1 Decembrie 1918.
Pentru sărbătorirea acestui eveniment important, precum şi pentru a onora personalităţile care au contribuit la făurirea Marii Uniri, s-au realizat 2 plăci comemorative din bronz, de dimensiuni mari (aproximativ 4,5m x 1,37m în valoare estimată de 84.000 de lei), care cuprind numele celor 1228 de persoane care au fost delegate să participe ca reprezentanţi ai localităţilor, regiunilor, asociaţiilor, cultelor religioase la semnarea actului de unire în anul 1918, la actuala Sală a Unirii” şi care au votat indiferent de confesiunea lor la 1 decembrie 1918 unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.
Patriarhul Daniel a sfinţit două plăci omagiale dedicate Făuritorilor Marii Uniri, inaugurate cu prilejul Centenarului.
Clădirea Sălii Unirii din Alba Iulia, ridicată în perioada anilor 1898 – 1900, este locul în care în anul 1918 s-a semnat Actul Unirii Transilvaniei cu România, având valoarea unui simbol naţional de mare însemnătate pentru toţi românii. Sala Unirii găzduieşte steaguri purtate de delegaţiile sosite la Alba Iulia cu ocazia Marii Uniri, biroul avocatului orădean Aurel Lazăr, la care a fost redactată proclamaţia de autodeterminare a românilor transilvăneni precum şi o serie de documente de mare însemnătate emise cu prilejul marelui eveniment.
Pe 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, prin voinţa populară, se consfinţea unirea Transilvaniaei, Banatului, Crişanei, Maramureşului şi Sătmarului cu Regatul României. Atunci, delegaţii românilor „din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească” au votat o rezoluţie care decreta „unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre”. Rezoluţia proclamă libertatea, egalitatea şi autonomia pentru toate confesiunile religioase, libertatea presei, votul universal şi reprezentare proporţională în parlament, precum şi o reformă agrară radicală.
Iată conţinutul acestui document de o importanţă majoră pentru ţara noastră şi care se află acum la Muzeul Naţional de Istorie a României: Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.
Câteva detalii despre Alba Iulia.
- Aflată în inima oraşului Alba Iulia, Cetatea Alba Carolina este cea mai reprezentativă şi mai bine conservată fortificaţie de tip Vauban din România şi din Estul Europei.
- Construită la începutul secolului al XVIII-lea (1715-1738), de către arhitectul Giovano Morando Visconti, are o formă interesantă, dată de cele 7 bastioane (stea cu 7 colţuri).
- Trasee turistice din Cetate: Traseul celor trei Fortificaţii, Traseul Porţilor Cetăţii, Traseul Eroilor Neamului Românesc, Traseele Şanţurilor Cetăţii.
- Sala Unirii: una dintre cele mai importante clădiri istorice din Cetate. Este locul în care fruntaşii ardeleni au hotărât în 1918 Unirea Transilvaniei cu România.
- Sala Unirii, o clădire monument-simbol pentru istoria României, a fost închisă pentru restaurare şi deschisă în acest an pentru public o zi, respectiv doar în data de 1 Decembrie. Aceasta urmează să fie închisă din nou până, cel mai probabil, la vară, când se estimează că va fi finalizată restaurarea întregii clădiri.
- Pe intrarea principală, adăugată în 1922 sub forma unui arc de triumf, au fost reamplasate recent două steme regale, distruse de comunişti şi refăcute în cadrul actualului proiect de restaurare pe baza fotografiilor de epocă. De asemenea, a fost reamplasată în interiorul Sălii Unirii şi pictura originală de la 1922, cu portrete ale unor voievozi şi personalităţi din viaţa culturală, realizată în tehnica ulei pe pânză de către francezul Pierre Bellet.
- Castrul roman de la Apulum (denumirea latină a oraşului Alba Iulia, provenit din numele dacic al aşezarii Apoulon): în baza rezultatelor cercetărilor de până acum, au fost reconstituite la Alba Iulia: poarta de sud a castrului; drumul roman ce lega porţile principale ale castrului, plasate pe laturile de sud şi de nord ale construcţiei de formă patrulateră; clădirea în care a funcţionat comandamentul castrului, „Principia”. În Muzeul roman „Principia” sunt valorificate in situ urmele Palatului care adăpostea birourile ofiţerilor şi finanţele Legiunii a XIII-a Gemina, care a staţionat la Apulum.
- Catedrala Încoronării: aici au fost încoronaţi monarhii României Mari, Ferdinand şi Maria. Este unul dintre primele edificii religioase importante ridicate în Transilvania după Unire.
- Biserica memoriala „Mihai Viteazul”: în vecinătatea zidurilor Cetăţii, la 500 m de Obeliscul închinat eroilor martiri Horea, Cloşca şi Crisan. Pe locul actualei bisericuţe de lemn s-a aflat vechea ctitorie, din anul 1597, a voievodului unificator Mihai Viteazul.
- Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail”: cel mai valoros monument de arhitectură romanică din Transilvania; este cea mai veche şi totodată cea mai lungă (93 m în ax) catedrală din România
- Catedrala Încoronării: aici au fost încoronaţi monarhii României Mari, Ferdinand si Maria. Este unul dintre primele edificii religioase importante ridicate în Transilvania după Unire.
- Monumentul Unirii: amplasat în Parcul Unirii, pe ultima sută de metri înaintea sărbătorii Zilei Naţionale, monumentul este creat de sculptorul Mihai Buculei, care a primit contractul graţie unui concurs câştigat la Ministerul Culturii acum 25 de ani. Construcţia are aproximativ 22 de metri, cam cât un bloc de 7-8 etaje, şi o masă de 1.530 de tone. Simbolic, reprezintă cele patru ţări româneşti care îşi dau mâna într-o horă şi îşi pleacă capetele.
- Alte obiective în interiorul Cetăţii Alba Carolina: celula lui Horea (Poarta I), Obeliscul „Horea, Cloşca şi Crişan” (lângă Poarta I), statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul (lângă Palatul Principilor), Muzeul Unirii (situat in clădirea Babilon, vis-a-vis de Sala Unirii restaurata complet in 1994. Muzeul are doua etaje şi conţine peste 100 de încăperi amenajate ca spaţiu muzeal ce găzduiesc o colecţie de 200.000 obiecte de patrimoniu şi o bibliotecă cu peste 70.000 de volume). (sursa: viziteazăalbaiulia.ro)
Întrucât îmi era practic imposibil să fiu peste tot printre 150000 de oameni, cu tot fel de restricţii, majoritatea din ceea ce am fotografiat şi filmat a fost pe deaspura capului cu mâna întinsă la maxim pe post de periscop. De aici şi calitatea lor. Important este că am fost acolo, în cel mai important loc, în cea mai importantă zi, am respirat acelaşi aer şi că am reuşit să imortalizez acest eveniment şi mai mult e că-l pot împărtăşi cu voi.
În final nu pot decât să vă spun cuvintele care au fost toată ziua pe buzele celor care au fost acolo, de oriunde erau ei, şi pe care le-am auzit ultima dată rostite, imediat după ce domnul preşedinte Klaus Werner Iohannis a plecat, din gurile maramureşenilor care urcau dealul hotărâţi către Cetate, călare în căruţe în portul lor tradiţional, ultimii sosiţi dar care au fost printre primii care s-au îndreptat către Alba Iulia acum o săptămână şi care au făcut deplasarea că şi bunicii şi străbunicii lor acum o sută de ani.
Imaginaţi-vă nişte daci deplasânu-se cu huţuli, cai bucovineni, după o saptămână sub cerul liber, iarna, ger, când oricare dintre noi am spune că suntem extenuaţi, ei erau gata de luptă strigând:
„Trăiască, trăiască, trăiască şi-nflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”
Prof. Marius NISTOR
VIDEOCLIPURI
|
Activităţi 
